NEA SANDU VREA UN ARAGAZ MIC, SĂRACU…

Plecăm cu primul autobuz. Nea Sandu tremură. Îl luăm pe al doilea. E departe rău. E undeva în incestul Ilfovului cu Sectorul 4. Trecem printr-o mare de blocuri ale Clanului Sportivilor în care și-a făcut loc o enclavă a unui alt clan, Clanul Bețivilor, pentru că vrea nu vrea, Nea Sandu e membru marcant al acestui clan mic, dar al dreacu.
Aici, la capătul civilizație, Nea Sandu e un prinț, Prințul Penumbrelor.

UNGURII NU AU DORIT NICIODATĂ ARDEALUL

Nu peste mult timp politic vor simți și patriotarzii de la Clujuleț ce înseamnă să fii capitală federală, cu toate implicațiile financiare și fecale. Practic, se va sparge balonul. Vor fi tensiuni mari, foamea se va plimba la pas prin capitala Cluj precum distinsul Gore în alendelon.

FUTAIUL TREBUIE SĂ-L FACI !!!

De cum a văzut el că am început să iau kile ca basculanta, ăl bătrân de la Caracal m-a sunat și m-a întrebat simplu: „Bă, tu ești labagiu, nu?! Faci laba…” Mai pătimisem cu taică-mio subiectul lăbii în alte discuții, – că știa că o rup în labă că mai erau fazele alea când părinții deschid ușa brusc, iar tu te oprești și din respirat, iar ei se fac că nu au văzut și tu te chinui să vorbești negâfâit – , dar așa, direct, ca acum, nu mă mai atacase cu lăbismul. Mai ales c-acum sunt bătrân și eu, dreacu, am copii…

…DE CÂND UCRAINENII AU INVADAT ROMÂNIA

Sunt 7 luni ca șapte ani biblici năprasnici și păguboși de când hoardele sovietice au invadat pur și simplu România, întocmai cum strămoșii lor o făcuseră în 44-45. Tot cioporul naționalist bolnav de la noi se gândea că vin blonzii și vor înlocui țigănia uluitoare care ne împresurase de ne luase mama dreacu.

L-AM GĂSIT PE CRISTOS PUTREZIT ÎN PARC

În primii 100 de metri, am dat de moși și babe. Mulți. O divizie. Vin în parc ca să sugă energia tinerilor, să se încarce din ei. Nenorociții ! În parcuri, nu plimbarea te sleiește ci puterea cu care moșii trag zvâcul din tine ca din baterie. Se vindecă din tine și mai câștigă o zi de trăit în timp de tu pierzi vlaga și te duci floral, pe bulă, ca Lucian Blaga.

FĂNUȘ NEAGU – PORCUL FĂTAT SĂ ÎNGRAȘE METAFORA UNEI LIMBI TRISTE

Fănuș Neagu e un scriitor de nota 6, notă de trecere. 6 din anii 70. Scriitura acestui individ e ca un atac de nomazi gălbejiți, un atac mongoloid. Te atacă, te cucerește rapid, dar nu-și apără deloc cucerirea, lăsându-te viran altor patimi potrivnice ce te pândeau, ale dreacu, dinaintealui Fănuș și te-au găsit acuși, amețit, după fănușală. Forțat, țărănesc și cu metafora bălcită în prea multe vopseluri triste, cronicile sportive ale acestui pachiderm brăilean răpus de propria-i duhoare literară vor rămâne acolo unde a rămas și sportul ceaușist, adică în chilotului nespălat al unui militar.

LOCURI DE PRIVIT CURURI ÎN BUCUREȘTI

Ce să mai… Cel mai bun loc de privit cururi din București e Piața Sudului, zona Big Berceni. Ai și bănci, ai și poziție, lumina bate bine, pizdele nu au variante și alternative și pot urma doar o singură rută potârnichească, și multe altele. Acolo e rai pentru voyeuriști, obsedați, perverși, bolnavi sexuali, sau scriitori pasionali ca mine, care le înglobez cam pe toate cele enumerate mai devreme. La o juma’ de oră trece cam un sfert de stadion de pizdă.

GRĂSIMEA SEXUALĂ

Așa cum zahărul e drogul secolelor ăstora pișăcioase și grăsimea e boala boierească nenorocită prin care ești obligat să treci cel puțin o dată în viață. Dacă nu ești gras tu acum, e grasă mă-ta ori frate-tu sau soră-ta. Sau poate alt căcat din familia ta. Dacă nu e niciunul acum, vor fi, stai tranchil. În capitalismul crud și cumplit, grăsimea îi așteaptă la cotitură ca să-i osânsească din organe până dumnezeii mamii lor de căcăcioși.

PIZDAN-PIZDEȘTI

Nicăieri în lume pizda nu poate mirosi mai frumos decât la București. Chiar și pizda nespălată a unui bulevard circulat de bășinoși are un miros aparte, un miros special, care te face să te arunci în mijlocul străzii, să-i lingi linia continuă, să-i joci lindicul între buzici, să-l pedepsești obraznic cu limba ca și cum ai bate covorul plin de praf și păr de pisică a lu’ măta-mare, până ce vine o cioară să te calce și să te facă lubeniță, acolo unde lingeai tu, pe șosea.

A MURIT MĂ-TA, A MURIT O LITERĂ

Mai sunt nebuni proști ca mine care se gândesc la litera L. Se gândesc la ea ca la un Ceaușescu fermecat, ca la un Ceaușescu care nu a cutezat să dea limbi în găoaza nespălată poporului, ca la un Ceaușescu becalizat, ca la un Ceaușescu mecanizat.

SUNT GRAS (ca să lămurim treaba)

Grăsimea e bună. E bună și de aruncat. Recunosc că nu mi-o văd de burtă, că mă chinui să mă defrișez la hulubă (era să scriu păsărel), că mi ridică mereu geaca și tricoul de parcă mi le trage careva înadins cu mâna. Ba chiar îmi cad și chiloții sub buci și mă jenează tare. De câțiva ani nu mai port alt gen de pantaloni decât de trening. Negri. Ăștia sunt giulgiul meu, zeghea mea, închisoarea mea. Dorm în ei, mă trezesc, îmi iau alții după ce îi verific dacă miros destul de rău a chișat sau mai merg o zi, și pornesc spre o nouă aventură în acest film al meu.

MUȘCĂ DIN CUȚIT !!! LINGE-L UN PIC!

Poftim la ucis precum psihopații, precum securiștii din filme la compot de vișine, precum Mitică Popescu siderat de mirosul infect al pizdii veșnic pline de speranță alb-brânzită a lu’ Poldi, poftim să ne transformăm din pulă-n pizdă, din pizdă-n pulă, din ciorbă-n friptură, din os în zgârci, din mână-n picior, din ovul în spermatozoid cu recul, din inelar în arătător, din pișat în căcat, din vomitătură în muci plămânateci, din limbă de șarpe în pulă fimozată, din gaură de cur în gară cu peron măturat, din Dumnezeu în Țepeș cu cap de pulă spermândă dervișească în cur mângâindu-i lin căcatul de voievod tânăr și prost. Poftesc… Poftesc celula roșie din sânge, tânjesc al dreacului de mult să o caut cu tăișul și să o strivesc și să devin Draconul de Căcat, dragonul infectat pe care cărăbuși îi dezgroapă încet-încet ca să-și rostogolească bilele spre tărâmul sexual insectat.