Răsare un soare pleoștit și sictirit de Bucale și de bucureșteni peste mizeria din Berceni, iar Nea Sandu stă și mă așteaptă înfrigurat în față la Cultural. E acolo de la 6 dimineața , deși i-am zis că ne vedem la 9, ca să-i filmez baraca și să facem un apel la oameni pe facebook că poate s-or găsi unul sau doi să bage ceva lovele în contul ăla al meu cu care am speriat lumea și să-i luăm din Altex o amărâtă de plită.
Îi cumpăr o merdenea ș-o apă, dar apă nu vrea… Vrea o bere. Doză. Timișoreana. Îi dau 10 lei, că asta e taxa filmării stabilită clar încă de ieri și așteptăm 313 ca să-l schimbăm cu 220 sau 141, și să ajungem la „mama dreacu”.
Nea Sandu e docil. Aprobă orice-i zic și le apucă și el să bârfească alți boschetari. Că le-a dat, că le-a făcut, că draci, că laci. Nu le-a dat nimic. De unde să le dea… Se zvonește că are o pensioară și că a pus laba pe ea o „fundație” unde mai merge să se spele pe trup și să-și spele trențele. Sincer m-am săturat de fundațiii d-astea căpușă. E plin de hoțomănii din astea. Colcăie. Câte sunt pentru oameni, tot atâtea și pentru câinet și pisicăraie. Dacă ai căzut pe mâna lor, ești ca și mort. Te eviscerează cu păcăleli hipnotice. Un leu nu ajunge la amărâți. Sug tănticile alea demonice tot. La os. La ras. Dar asta e… Ce pot să fac eu?! Toate au copii prin SRI și alte structuri găunaose și dăunătoare, bine puși și înfipți. Pentru ei, pentru copilașii gradați fură de la amărâți. Au această justificare mămoasă. Nimic nu pot să fac, băi oameni! Sunt neputincios. Ce sunt eu în fața unei caracatițe ucigătoare, în fața unui serviciu de informații?! Un limbric. Absolut nimic nu pot să fac, în afara faptului de a posta un cont și de a acționa așa cum știu eu. Pe cont propriu. Rapid.
Plecăm cu primul autobuz. Nea Sandu tremură. Îl luăm pe al doilea. E departe rău. E undeva în incestul Ilfovului cu Sectorul 4. Trecem printr-o mare de blocuri ale Clanului Sportivilor în care și-a făcut loc o enclavă a unui alt clan, Clanul Bețivilor, pentru că vrea nu vrea, Nea Sandu e membru marcant al acestui clan mic, dar al dreacu.
Aici, la capătul civilizație, Nea Sandu e un prinț, Prințul Penumbrelor.
Le bea. Nu e pe țuicoasă sau vinoasă. E pe bericioaică. Doză, v-am zis. Ce-ar vrea lumea să facă la 66 de ani ? Să facă logaritmi, să opereze pe creier și să joace un rol hoțesc precum masonetele parlamentar comunist Leon Dănăilă? Face ceea ce trebuie.
Ajungem la rulotă, care e, de fapt, o dubiță. E jale. Niște trențe peu bucăți de politire, un aragaz ars din ăla pe care și Arthur de la Ceptura l-ar fi aruncat de mult în „șoavă” și cam aia e. Nea Sandu e mulțumit că locuiește în sicriul ăla cu volan pe dreapta și că nu stă sub cerul liber. Nu prea se princepe Nea Sandu la vorbe de duh, dar i-aș explica eu că și în cer el plin de temniceri și că îngerul păzitor e, de fapt, demonul ce ne ține închiși în capetele noaste seci. Fiecare a primit unul și e foarte greu de scăpat de el. Nea Sandu a aplicat tactica alcoolului. E bună. E o cale justă, dar anevoioasă. Mai ales calea berii la doză.
E tare greu „dă iel, să moară familia mea”. Momentan are o butelie nouă ( s-a lăudat de 12 ori pe drum că e plină), dar aragazul e compromis. Are nevoie mare de o plită. L-au rupt la stomac conservele. Cică face împrăștiat de câteva zile și nu-i mai trece.
Chiar e imperios necesar să fie ajutat. Nu pot să-i iau o chinezărie e plită din chiață. Se cam sare în aer cu alea, iar în înghesuiala lu’ Nea Sandu e foarte probabil să ardă ca „șolobanu”.
Ne-a Sandu nu e “omul păiangăn”, e un om simplu cu o nevoie mică pe care eu singurel nu i-o pot rezolva momentan. Nu am cașu’.
Totuși, eu aș dori ca pe lângă plita cu două ochiuri să-i achiziționez și o saltea mică, o cartelă de telefon și să-i umplu un coș de cumpărături. O să-l iau bineînțeles și la o ciorbă, la un Meniul Zilei, să stau de vorbă cu el, să-l întremez psihic, să-l îmbărbătez, să-l fac să simtă și el om, să-i cumpăr și un pachet de Kentane. Apoi să-l duc la tuns, la bărbierit și cam atât.
Mi-am propus cam multe, nu?! E ceva imposibil de realizat, măi oameni?
Cei ce doresc să ajute pot să o facă în contul RO97INGB0000999910105304 pe numele Andrei Liviu Adrian. Orice sumă e bună. Se strânge acolo și îl rezolvăm pe om.
Vine iarnă grea… Haideți să luăm plita aia ! Chiar așa de greu e?!
Fiți oameni…
pula maiestuoasă a Î-ului din i 