NEA SANDU VREA UN ARAGAZ MIC, SĂRACU…

Plecăm cu primul autobuz. Nea Sandu tremură. Îl luăm pe al doilea. E departe rău. E undeva în incestul Ilfovului cu Sectorul 4. Trecem printr-o mare de blocuri ale Clanului Sportivilor în care și-a făcut loc o enclavă a unui alt clan, Clanul Bețivilor, pentru că vrea nu vrea, Nea Sandu e membru marcant al acestui clan mic, dar al dreacu.
Aici, la capătul civilizație, Nea Sandu e un prinț, Prințul Penumbrelor.

L-AM GĂSIT PE CRISTOS PUTREZIT ÎN PARC

În primii 100 de metri, am dat de moși și babe. Mulți. O divizie. Vin în parc ca să sugă energia tinerilor, să se încarce din ei. Nenorociții ! În parcuri, nu plimbarea te sleiește ci puterea cu care moșii trag zvâcul din tine ca din baterie. Se vindecă din tine și mai câștigă o zi de trăit în timp de tu pierzi vlaga și te duci floral, pe bulă, ca Lucian Blaga.

VREI SĂ TE FUȚI, NU TE LASĂ TÂRGOVEȚII..

Citeam tristețe de ghiazeu în ochii voinicului. Sclipirea nefericită din privirea lui o mai văzusem doar la câinii ăia mari, ursoși, semi-ciobănești, ăia din cuștile alea mici din adăposturi, ăia pe care nimeni nu-i vrea, ăia în care se bagă seringa morții primii. Nicio șansă, dar voia și el berea aia și s-ar fi bătut și cu Dumnezeu și cu Precista pentru ea. În cele din urmă, alinoasa îi ordonă voinicului să pună banii mototoliți pe tejghea, ca să se asigure că nu e atinsă de scârnă, îi scanează produsele infecte abia ținându-le cu unghiille și voila! bonul. Mai avea 30 de bani rest să-i dea voinicului, dar lui nu-i mai pasă. Ia berea și alunele, le aruncă în sacoșa plină cu resturi de clarinete cu salam, își ia bonul său și alte trei, patru bonuri neridicate de alții, arătându-i umil piticului de la pază că el face și curat în megoi și pleacă ca un actor grăbit spre unde moartea face filme mute de deochi cu viața. Acolo tot timpul plouă, ninge, iar îngerii se cakă pe furiș ca să reducă consumul de apă.

PRELUNGIREA PIDSII – Bun venit în anii ’80! GHE-eîî-GHE-eîîî-GHE…

Pentru cine n-a fost vreodată în Prelungirea Ghencea trebuie să v-o imaginați… E un Rahova amestecat bine cu un orășel gen Slatina, Tecuci sau Mizil, cu ceva putoare de Ferentari și prețuri de Drumul Taberei. E un loc în care nu s-a pus o bordură și nu s-a făcut nimic din 1989 până azi. Da’ nimic.