Vreau să invoc puterea unei litere, litera L, litera cu care mama va muri pe buze și-și va aștepta viermii să o spintece cu gurițele lor, din pizda pe care am fetușit, sângerându-i labiile de bariu ce-am fost, crăpându-i-le cu trupul meu nesimțit, cu zvârcoleala mea nefastă, și până-n ochii calzi din care a lăcrimat sub pumnii unui ceferist care nu a înțeles-o că ea a fătat un semizeu, un paraleu care se sinucide trăind viperește printre reptilele ce se mint una pe alt că se trag din maimuțe și că sunt oameni.
Invoc, da. Pe străzi mici, pe străzi mari, pe bulevarde împuțite. Cu voce tare, fără să variez pe auzul niciunei femei. Să mă audă doar Dumnezeu, bărbații, animalele, plantele ori Dracu, sau să nu mă audă nimeni. Fără să fie femei (pe) lângă mine. Fără să treacă pizdoase pe lângă mine ca să-mi fure litera L, să și-o înmoaie în pizdă ca pe tampon și să mi-o dea s-o ling ca să mi-o curăț la loc. Este litera luminișului, litera creației, litera procrastinării căcării zeilor, litera bășinilor universale frumos mirositoare, lumina dintre lumini.
Mai sunt nebuni proști ca mine care se gândesc la litera L. Se gândesc la ea ca la un Ceaușescu fermecat, ca la un Ceaușescu care nu a cutezat să dea limbi în găoaza nespălată poporului, ca la un Ceaușescu becalizat, ca la un Ceaușescu mecanizat.
Litera L prinde putere doar când este închisă între consoane, când nu are vocale pe lângă ea. Dar spui Moloko (lapte) și simți L-ul ca un penis între două koaie de nisetru. Molcom și îl simți ca pe un amant cu juma’ sau chiar sfert de coit. E între vocale și tot are putere să le răzbească, să le fută în gât de vocale împuțite. De scroafe. De jipatele pullii mele. Nesimțitele pizdii mamii lor! Să le bat cu jordeaua de primăvară peste pizdă, să le fac dungi apoi le ling seva aia de pe dungulițe, să le dezmierd ițele și să le dau cu alifia mea linguală.
Li-viu, Li-bertate… Uite că litera mea mai prinde un pic de zvâc, dar cu ca între două consoane. Zvâcul pizdii încolăcite în amorul deșart. Acolo se comportă L ca o fostă vocală, căci asta a fost când a fost la putere, când a condus cu pulă și braț de fier tot alfabetul. Forțele de muncă ale lui L. Așa era alfabetul lui Dumnezeu: cu L mâncai, cu L te spălai, cu L te căcai. A fost o vocală sfidătoare, o vocală proscrisă, un Titan ascuns în Olimp, un excrement al lui Pegas, un căcat plin ochi de viață, de viermi, de cărăbuși care fac bile de căcat, de fire de păr de sclipirea oțelului luminat de soarele amiezii, ceva ce mereu va genera viață, uraniul îmbogățit al vocalelor, peștele vocalelor, codoșul alfabeturilor mondiale, ceva ce sparge întunericul muților și surzilor, o regăsire a sunetelor creatoare, ceva infinit, ceva ce vomită eternitate și scuipă veșnicie. E litera supremă, e bucata de șoric cu pecie de hominid din supa primordială, e bucata de fruct cu care s-a înecat Adam și pe care i-a scuipat Evei în pizdă.
Îl simți pe L ca Li din tabelului lui Mendeleev. Lumină! Tot mai multă lumină! Atâta lumină ar putea să dea dacă omul ar știi să o pună în valoare încât soarele s-ar pișa pe el și ar plânge după țâță de foame. Blestemat să fie poporul polonez! Blestemat să fie pentru că mi-a tăiat litera ca să-i țină în frâu puterea și să mi-l retrogadeze spre U, să-i taie părul ca lui Samson. De când s-au lins pe puli cu lituanienii au început să-l taie pe L. Turcul ăla care l-a scărmănat pe Papa Ioan Paul voia să salveze L-ul de la tăierea finală. De aceea a făcut-o. Vaticanul lui Karol Wojtyła cu doi de L în nume, unul bun și altul tăiat, mi l-a asasinat pe ultrastrălucitorul L. Polonia pizdii mamii tale, că nu te-a hitlerit și stalinit Dumnezeu și nu te-a dat pe la pulă și nu te-a aruncat în veceul țărilor. Și trăiești cu L-ul meu drept baterie supremă. Nenorocito!
L-ul meu… Luceafărul falic al lui Blake… Blanca… Bluto… Nu te găsesc între consoane să te consum! Să te schimb de chiloți și să ți-i miros… Să simt mirosul de căcat al unei literă. E normal să vezi litera cum se cacă și să-i mănânci căcatul ca să-i cunoști secretele. Secretul literei supreme… Să-i mănânci căcatul sperând că vei fi demn la un moment dat să-i mănânci și sperma. Spuma de spermă și să scapi de căcat ei pentru totdeauna. Să fii muistul unei litere, să aibă litera pula mai mare decât a ta..
pula maiestuoasă a Î-ului din i 