Unele toponime slinoase, dacă nu chiar toate zoaiele de nume purulente, par făcute din pizdă, sau provin măcar din arealul pizdesc. Par că sunt întinse în pizda umedă ca un dumicat gustos în ciorba aburindă, le simți izul vulvin dacă închizi măcar un ochi și te freci de urdori la celălalt – nu e musai să strângi a închis din ambii – și stai apoi doar să te întrebi cu ce fel de pizdă te confrunți mătăluță. Și dacă aparțin unei pizde trebuie să ne înspăimântăm de dânsele?! Ce dacă un nume de bulevard pute a pizdă… E tocmai bine, zic. Îți onorează pula, ți-o scoală pe trotuar, ți-o belește pe gratis, simți că ai un beliș de la statul african al lui Dumnezeu, simți că pula ta a omorât oameni – de fapt, că a omorât inși; așa tre’ să le zici, inși – că doamna pulică face pe cobra și se lovește gât în gât cu alți șerpi, par examplî cu al țiganului borât care doar ce-a trecut cea (nu hăis!) pe lângă tine, iar tu te sperii în gâții mă-tii și ești un pic îngândurat că ar avea garoiul pula mai mare decât a ta, că poate garoiul fute mai bine, că dă mai închegat la bubă, căci pizdelor le place pula de țigan borât, de borăciune, că pizdele astea nenorocite sunt dedate spre negritură, spre jip, și că simt mirosul de pulă de țigan spurcat de la sute de metri depărtare, că dacă un țigan cu o pulă nespălată stă în vagonul 4, una din vagonul 6 deja îl simte și încetinește trenul cu gândul ei pervers și îi naște capul ăla de proastă un golem, un strigoi, de bagă CFR-ul pizdii în goală, strică cocleții locomotivei dacă mai și zvâcnește cioara dintr-un coi când și când.
Da. Mă gândeam la Vitan-Bârzești. Așa cum se gândește Cristos noaptea la pula lui Nicu Ceaușescu. Cam în stilul ăla pofticios. Nu pot să-i mai spun așa. E Pizdan-Pizdești și așa trebuie să rămână și în conștiința publică. Trebuie să-i dăm pizdii ce-i al ei. Deci, Pizdan-Pizdești.
E ușor ca intratul cu trupul motorizat și gândul flatulat într-o pizduică largă, cu margini lăbioase boltite, să te agăți numele bulevardelor în tolba pizdimii, a pizdaniei cumplite, să le pizduiești pe toate, să le dezgolești de menirea democrației absolute și să se lași în pizda goală, așa cum ar trebuie să fie, să le urli numele ca să te auză și Dracu cel al dracu și Cristos Chizdos și să-l trezească pe ta-su că a urlat unu’ că pute a pizdă pe Pământ și să-i reproșeze că de ce nu pute a pizdă și în cer, să țipi elegie de lefegiu vulvos ca un avorton al reptilienilor, să zici Pizdan-Pizdești, Pistor, Pizdași a la Rambo Altintași, Pizdirești în loc de Grozăvești, să consideri statuia aia excrement cu leu o pizdă leonină care a fost rasă de floci cu lamă marca Emil Bodnăraș-Pizdăraș, să sune armonios, melodic, să sune kirculescian când zdă-ul lexemelor se lovește de peretele inelat al boltei bucureștene.
Nicăieri în lume pizda nu poate mirosi mai frumos decât la București. Chiar și pizda nespălată a unui bulevard circulat de bășinoși are un miros aparte, un miros special, care te face să te arunci în mijlocul străzii, să-i lingi linia continuă, să-i joci lindicul între buzici, să-l pedepsești obraznic cu limba ca și cum ai bate covorul plin de praf și păr de pisică a lu’ măta-mare, până ce vine o cioară să te calce și să te facă lubeniță, acolo unde lingeai tu, pe șosea. Te va plânge mă-ta mort, curgându-i și ei zoi și pizda obosită. De ce, mamă? va urla ca proasta la catafalcu-ți și îi va cădea o picătură mirositoare de ceva gălbui din pizdoi pe cusătura chilotului. E ceea ce a uitat să dea afară din uter pe pizdă atunci când s-a chinuit să te fete bucuroasă că nu a face fete. Ceva diabolic care s-a încăpățânat să mai rămână în ea și să stea pe cetoză până ce s-ar fi hotărât să devină cancer ce col uterin. Cancer pizdirin, ce să mai… O dă acum pizdșete mă-ta asta, cum că ești mort, că te-a ucis Bucureștiul cu mirosul său izbitor de pizdă de pe bulevarde, miros de care ea, mă-ta, nu a știut să te ferească deși avea câta povețe bune, dar a fost prea pudică să ți le spună… Cum să îți vorbească propria mamă despre pizdă?! Despre pizda ei, despre pizda unui oraș pizdos, despre buba din pizda lui Dumnezeu, despre pizdă la per tu, despre pizdă în general?! Da…. Ar fi putut să-ți spună că în Bucale e un miros de muzică antică, un miros care îndoaie un minut pe noapte toate crucile de pe biserici care și-ar vomita și s-ar căca cuminecătură de atât putoare dacă ar avea gură și cur. De ce nu mi-ai spus mamă că Bucureștiul pute a pizdă așa de rău? De ce nu m-ai povățuit în ale pizdii?! Ce-mi trebui mie dinozaurii ăilalți când pizda e singurul saurian supraviețuitor, când pizda a intrat în video și l-a ucis pe Biciul Fermecat și i-a furat flocii lucioși ca să se laude ea cu ei și să spună că Șumen n-are floci d-ăștia, că bulgarii e proști, că pizda bulgărească e pizdă de calitate inferioară?!
Pizda, mamă… Pizdă mă-tii! Da… Pizda. Chiar pizda a înscenat la Tămădău fuga lui Maniu și l-a făcut bulevard de pizdoaie răzbelite, bulevardul Iuliu-Pizdiu… Treci pe el ca o muscă pe spuma laptelui și simți că te-ai pizdit definitiv.
Ce oraș frumossss… Ca limba șarpelui de Eden…
E mult de scris despre pizduiala ulițelor, dar vă mai las și vouă. Meritați! Spuma pizdei Bucureștiului vă aparține. Depinde de voi dacă o veți linge spălată, curată sau puturoasă, un pic sărată de stătut, ca un manuscris de la Marea Moartă, pe care îl deschizi cu limba ca să-i lingi apoi minciunile pizdoase din interior. Simți acolo sare Pizdraelului, sarea Palestinei, sarea în bucate fructate, sare de opincă. Simți că Moartea s-a ascuns în veceu la grădiniță și papă alături de grupa mijlocie, unde copiii put a pizdă mai rău decât pute ea, și nu o poate dibui nimeni.
Cobor din metrou să cumpăr repede sămânță de pizdă. Să pun în pământ, să o acopăr cu căcat uscat de Adam, să o ude pișatul lui Dumnezeu, să scuipe Celibidache pe ea și să crească repede, ca un țigan între cumani comănecioși. În două săptămâni ar trebui să se ițească din pământ primul floc. Negru, sclipicios ca tăișul unei sabii înfipte într-o mortăciune medievală.
Pizda capitalei pe voi! Ca o lipitoare! Direct pe meclă! Ce oraș frumossss! …ca limba șarpelui de Eden…
pula maiestuoasă a Î-ului din i 