NEA SANDU VREA UN ARAGAZ MIC, SĂRACU…

Plecăm cu primul autobuz. Nea Sandu tremură. Îl luăm pe al doilea. E departe rău. E undeva în incestul Ilfovului cu Sectorul 4. Trecem printr-o mare de blocuri ale Clanului Sportivilor în care și-a făcut loc o enclavă a unui alt clan, Clanul Bețivilor, pentru că vrea nu vrea, Nea Sandu e membru marcant al acestui clan mic, dar al dreacu.
Aici, la capătul civilizație, Nea Sandu e un prinț, Prințul Penumbrelor.

…DE CÂND UCRAINENII AU INVADAT ROMÂNIA

Sunt 7 luni ca șapte ani biblici năprasnici și păguboși de când hoardele sovietice au invadat pur și simplu România, întocmai cum strămoșii lor o făcuseră în 44-45. Tot cioporul naționalist bolnav de la noi se gândea că vin blonzii și vor înlocui țigănia uluitoare care ne împresurase de ne luase mama dreacu.

FĂNUȘ NEAGU – PORCUL FĂTAT SĂ ÎNGRAȘE METAFORA UNEI LIMBI TRISTE

Fănuș Neagu e un scriitor de nota 6, notă de trecere. 6 din anii 70. Scriitura acestui individ e ca un atac de nomazi gălbejiți, un atac mongoloid. Te atacă, te cucerește rapid, dar nu-și apără deloc cucerirea, lăsându-te viran altor patimi potrivnice ce te pândeau, ale dreacu, dinaintealui Fănuș și te-au găsit acuși, amețit, după fănușală. Forțat, țărănesc și cu metafora bălcită în prea multe vopseluri triste, cronicile sportive ale acestui pachiderm brăilean răpus de propria-i duhoare literară vor rămâne acolo unde a rămas și sportul ceaușist, adică în chilotului nespălat al unui militar.

LOCURI DE PRIVIT CURURI ÎN BUCUREȘTI

Ce să mai… Cel mai bun loc de privit cururi din București e Piața Sudului, zona Big Berceni. Ai și bănci, ai și poziție, lumina bate bine, pizdele nu au variante și alternative și pot urma doar o singură rută potârnichească, și multe altele. Acolo e rai pentru voyeuriști, obsedați, perverși, bolnavi sexuali, sau scriitori pasionali ca mine, care le înglobez cam pe toate cele enumerate mai devreme. La o juma’ de oră trece cam un sfert de stadion de pizdă.

SUNT GRAS (ca să lămurim treaba)

Grăsimea e bună. E bună și de aruncat. Recunosc că nu mi-o văd de burtă, că mă chinui să mă defrișez la hulubă (era să scriu păsărel), că mi ridică mereu geaca și tricoul de parcă mi le trage careva înadins cu mâna. Ba chiar îmi cad și chiloții sub buci și mă jenează tare. De câțiva ani nu mai port alt gen de pantaloni decât de trening. Negri. Ăștia sunt giulgiul meu, zeghea mea, închisoarea mea. Dorm în ei, mă trezesc, îmi iau alții după ce îi verific dacă miros destul de rău a chișat sau mai merg o zi, și pornesc spre o nouă aventură în acest film al meu.

MUȘCĂ DIN CUȚIT !!! LINGE-L UN PIC!

Poftim la ucis precum psihopații, precum securiștii din filme la compot de vișine, precum Mitică Popescu siderat de mirosul infect al pizdii veșnic pline de speranță alb-brânzită a lu’ Poldi, poftim să ne transformăm din pulă-n pizdă, din pizdă-n pulă, din ciorbă-n friptură, din os în zgârci, din mână-n picior, din ovul în spermatozoid cu recul, din inelar în arătător, din pișat în căcat, din vomitătură în muci plămânateci, din limbă de șarpe în pulă fimozată, din gaură de cur în gară cu peron măturat, din Dumnezeu în Țepeș cu cap de pulă spermândă dervișească în cur mângâindu-i lin căcatul de voievod tânăr și prost. Poftesc… Poftesc celula roșie din sânge, tânjesc al dreacului de mult să o caut cu tăișul și să o strivesc și să devin Draconul de Căcat, dragonul infectat pe care cărăbuși îi dezgroapă încet-încet ca să-și rostogolească bilele spre tărâmul sexual insectat.

NOSTALGIA PERVERSĂ A YUGOSLAVIEI

De când a început să dispară fusta scurtă de la noi de pe micile și apoi marile ecrane, culminând cu dispariției ei chiar și de pe ulițele libertine din Bucales, ne-am mutat ochiul la iugoslavi, în speță la partea lor puternică, sârbii.

VREI SĂ TE FUȚI, NU TE LASĂ TÂRGOVEȚII..

Citeam tristețe de ghiazeu în ochii voinicului. Sclipirea nefericită din privirea lui o mai văzusem doar la câinii ăia mari, ursoși, semi-ciobănești, ăia din cuștile alea mici din adăposturi, ăia pe care nimeni nu-i vrea, ăia în care se bagă seringa morții primii. Nicio șansă, dar voia și el berea aia și s-ar fi bătut și cu Dumnezeu și cu Precista pentru ea. În cele din urmă, alinoasa îi ordonă voinicului să pună banii mototoliți pe tejghea, ca să se asigure că nu e atinsă de scârnă, îi scanează produsele infecte abia ținându-le cu unghiille și voila! bonul. Mai avea 30 de bani rest să-i dea voinicului, dar lui nu-i mai pasă. Ia berea și alunele, le aruncă în sacoșa plină cu resturi de clarinete cu salam, își ia bonul său și alte trei, patru bonuri neridicate de alții, arătându-i umil piticului de la pază că el face și curat în megoi și pleacă ca un actor grăbit spre unde moartea face filme mute de deochi cu viața. Acolo tot timpul plouă, ninge, iar îngerii se cakă pe furiș ca să reducă consumul de apă.

ADUNAȚII COTROCENI

N-o să vină niciodată Attila să ne măsurăm pulile. Attilla… Îl ador. E monstrul principal. E Attila, biciul găinar. Attila, înneguratul adversar. Attilar, bozgoraș, Attilaș boanghinaș, Attilaș internat la ATI, Attilaș biciul lui Dumnzeu, biciul lui Tati. Attila cu limba lui Setilă, Attila cu șenilă, Attila cu ștoi de Păsări-Lăți-Lungilă, Attila Gorocilă, Attila fluturele monarh cu cap de mort lins otrăvit pe răni de marele monah Uimilă. Te-aș suge, Măria Ta, tu mare Attilă, tu mare nas cocârjat la sept, tu chip drăcesc ce mori la vânzare-cumpărare întemnițat în moneda bătută pe pietroiul de tocilă! Arată-mi-o Attilă, unguroi dotat, țiganifer, a pustei argintie-n omoplați gorilă! Piure din jipul tău Atillă… Piure de sconcs, piure de cocs, scamă mirositoare, fetus de înger manganos. Dracul din Sirenă, dracul din pește, dracul din Dragobete, Attilă, Cristoșii mamii mele să te răsfețe și să te îmbete.

PRELUNGIREA PIDSII – Bun venit în anii ’80! GHE-eîî-GHE-eîîî-GHE…

Pentru cine n-a fost vreodată în Prelungirea Ghencea trebuie să v-o imaginați… E un Rahova amestecat bine cu un orășel gen Slatina, Tecuci sau Mizil, cu ceva putoare de Ferentari și prețuri de Drumul Taberei. E un loc în care nu s-a pus o bordură și nu s-a făcut nimic din 1989 până azi. Da’ nimic.

VISUL MEU ȚIGĂNESC

Trăim rău. O să fiu scurt. Ion Iliescu a ținut țara unită. Va avea multe statui când o va mierli. Se bazează pe asta și o să dea totul pe față cât de curând. O să-l jelească lumea ca pe Cristos. Unor țări le e mai bine rupte, ca să nu se rupă de realitate și pentru ca cetățenii ei să trăiască bine. În fond asta contează. Ce atâta patriotism dacă nu trăim bine… Problema nu e că nu trăim bine, ci e că trăim rău.

COVRIG TREBUIE SĂ AVEM TOȚI

REMINDER: Dacă ești securiștean spălat pe creier, membru sau fan CNCD, om cu haină de stat (cum spune tarotul) sau un simplu procesoman plictisit și în căutare de pradă, ori, de ce nu, un simplu prostovan cu acces la  netliberare, nu citi mai departe.  Acest articol nu e pentru tine, nu te vizează pe tine sau…