Dulce dimineață de Florar… Momentul în care smeriții și sclifosiții din orașe deschid larg ferestrele ca să dăruiască verziturilor din cartier, din toată inima, și, mai ales, din tot trupul de balcanic infect, putoare de bășină mitralieră, de pupătoare caș flegmos, de măsele stricate și prost pivotate, de câinet sau pisicăret ghiftuit de boabe, și de vulvoaie și puloaie sictirite de futai neconvingător, anunțător de dispreț, despărțire și divorț tușit.
Îmi bag pula-n Dumnezeu și-n Iisus din Filaret! Dacă eram croitor și confecționam chiloți de labii, făceam economie la pantafloci și-mi scoteam Dumnezeul din centimetri de velură. Îmi bag pula mea deosebită în pizda Lui (Tatăl și Fiul floc) deloc deosebită!
Dumnezeu și Iisus Chizdos m-au obligat azi. Am obligații la ei ca la două rable de securiști izvorâți din Rabelais. M-au obligat să privesc o pizdă de guvidă trecută sau înfiptă bine în treij’cinci de ani. Am privit purecesc dimensiunea pizdiferă a pizdei pizdei (am scris bine). Urât organ sugrumat de o chiloțină umedă ca un copăcel crescut în gardul de fier din fața unui bloc de nefamiliști. Pizdoaie grea, multă, marinată marinărește, care n-a fost tot timpul așa pompată în cărnet, ci i-a fost scos miezul viu–rozaliu dintrânsa spre înafară și bătătorit pe lături de atâta dragline de pulică grasă câte au scotocit și scuipat zămârcă de bagabont bilos întrânsa… Urât, fără infinit vârât. Cărnotăiele labiale aruncă orice spumă spermoasă în vafară spre pulpele șuncoase, așa cum duc gunoiul la bordură valurile de băltoacă de cartier, formată după o ploicică vioaie de nor negru, de fabrică de salam.
P.S. COMANDĂ, în morții tăi, o carte de-a mea! ACUM! Te va fute în suflet și vei simți cum o pulă de pumă îți ară mieunând cu sârg pământul plin de chiștocuri și de floci de pe pături scuturate, din fața blocului tău jegos. Aaaa… Stai la casă…?! Vor veni două pume în treling Puma atunci.
pula maiestuoasă a Î-ului din i 