REMINDER: Dacă ești securiștean spălat pe creier, membru sau fan CNCD, om cu haină de stat (cum spune tarotul) sau un simplu procesoman plictisit și în căutare de pradă, ori, de ce nu, un simplu prostovan cu acces la netliberare, nu citi mai departe. Acest articol nu e pentru tine, nu te vizează pe tine sau familia ta minoritară sau diferită etnic ori sexual față de (încă) majoritari, și e o pură invenție fără scop, sens, ideal. Acest articol este un amărât de PAMFLET menit să fie citit de câțiva oameni cândva deștepți. Toți cei care îl repostează trunchiat sau integral, și-l asumă juridic. Locul acestei ficțiuni amărâte e aici, pe acest blog obscur, citit de 10-15 inși, nu distribuit în alt mediu. Orice asemănare cu fapte reale, sexiste, șovine, xenofobe, rasiste, discriminatorii, antisemite, revizioniste, reprezintă o mare tâmpenie și un abuz juridic. Totuși, doar rareori adevărul nu doare, dar sigur vindecă individualități și popoare. Cu zgaibă…
Nu înțeleg, omenește, scriitoricește, și nicicum, de ce, de ani mulți (aproape zeci) s-au tot căutat sinecuri pentru acest mustăcios, care nu e scriitor (e cel mult culegător amator de mure), dar publică cărți la cea mai miloagă și parșivă editură din Balcani (două la lună) și e tot mereu băgat, împins cu forță ungurească, între golani, în platourile cu prăjituri fotbalistice, ca să mai apară unul cu mustață între ei, căci Duckadam și-a ras-o, și să pară diversificată și asezonată treaba și taraba. Și, totuși, cu el în platou, emisiunile nu par o treabă serioasă, cu toate că se încearcă fără succes (dar măcar se încearcă) la concurența Telekom Sport, ci, mai degrabă, o treabă mare. Reiterez că omul a pornit toată impostura cu un nume de scriitor deja făurit de un non-strămoș, iar asta l-a avantajat, fie doar și sonor: (fără Miron) Radu Paraschivescu. Asta cu FIE DOAR ȘI… e ticul de autist al domniei sale. E ca și cum eu n-aș fi Liviu Andrei, ci aș fi Luca Caragiale, după ce înainte-mi mai fusese și performase cu succes de auto-exil Marele ILE. Fără tăgadă că aveau nevoie de un cenzor florentin trecut prin Glavlit, care fie capabil să scrie despice măcar un comperaj și d-aia l-a cooptat fosta și actuala Editură Politică (care umblă sub numele de Humanitas) și l-a făcut afiș de cârciumă, căci ce diferență e între Humanitas și Editura Politică în afară de faptul că cea rămasă vie are și statut de bodegă, de bufet, de mat. Acolo poți să fii servit sau nu, dar neapărat trebuie să fii aservit. Trebuie să spun și poate știți că Mustață ăsta a scris bazaconii despre mine fără să-i fi impus nimeni. Doar conștiința de clasă l-a făcut să preia un articol din Adevărul rusesc scris de pederaștii Delcea și Voinea (faimoșii Recorderiști corupți și aserviți ei pe care îi laudă lumea) în care din 5 pagini de roman au extras șapte rândulețe aleatorii și au încropit un text. Culmea că și propozițiile alea, aparent fără legătură, tot aveau ceva valoare literară. Repet, individul nu are talent la scris, nu are spumă nici cât un pișu de bere, e doar un cititor mai zelos, mai înverșunat, care asemeni lui George Călinescu, a eșuat ca prozator, după ce a înmagazinat mii de opere degeaba și nu a putut să le malaxeze nici măcar într-un catren mai de Doamne-ajută. Dar uite că mustața și puloverele noi l-au ajutat să ne mai predea tot ceea ce uitase să ne predea Petre Roman în locul lui Petre Țuțea. Doar că el ne-a predat, pe cablu, prin pastile, ca la țuțubide. Radu Paraschivescu mi se pare un Cristi Tabără mai imbecil și mai atent la ceea ce înfulecă. După ani (iar ani), în care ungurii de la Digi îi căutau menirea și erau pe punctul de a nu-l mai chema pe neavenitul și nepriceputul ăsta în platou, a apărut salvarea. Dumnezeu și-a lăsat, în cele din urmă și El mustață. Sau poate că a fost Dracul. Nu mai contează. Din lipsă de lame, de brici, nu știm de ce, dar lumea avea nevoie de un mic scandal și l-au găsit pe olteanul Colțescu, un schizofrenic, scăpat de sinucidere, care a scos un porumbel negru pe gură. Atât i-a trebuit lu’ Mustață. Era momentul lui semantic, căci el e dat exemplu drept vorbitorul perfect al unei limbi mai moarte literar decât dalmata și e considerat tatăl zmeilor în emisiuni montate câte trei zile, cu DEX-ul în față. L-au chemat peste tot. La semi-radio (radio filmat), la radio online, la radio hetero, la radio gay, pe vloguri, pe bloguri, pe case alături de motanii în călduri ca să miaune. Acest țopârlan securistoid de tip Nicolae Paul Mihail ieșit din benzile desenate ale lui Puiu Manu s-a șters cu Colțescu la cur. Mai întâi l-a apărat, apoi l-a înfierat, apoi l-a pupat, apoi s-a șters cu el la ștoi și la jurebie, l-a făcut albie de porci, l-a comparat cu Marius Csampar apoi cu Prințesa Diana, l-a parfumat, l-a luat de nevastă, i-a citit din Toma Alimoș, i-a pus o lumânare la vii la Drăgănescu, l-a sunat pe Liiceanu noaptea și i-a spus că nu-l mai iubește și că e îndrăgostit de Sebi, l-a sunat și pe Pleșu, ăla nu i-a răspuns, a încercat să vorbească și cu Radu Banciu, dar ăla se masturba cu gândul la Geanina, a revăzut finala arbitrată de Crăciunescu în Champions League și apoi s-a luat cu el în gură și i-a amintit că s-a iubit pe ascuns cu Porumboiu pe muzică de Porumbescu, a exaltat și, într-un final, și-a spălat toate orele de muncă și sutele de mii, de euro încasate în anii de în care a fost fie bâtlan fie coprofag prin studiourile TV (voiam să scriu zeci de mii, dar cred că au fost sute sigur). Deci, până când va muri, oricând va fi invitat și indiferent de subiect el, individul ăsta, va vorbi despre gafa lui Colțescu. Colțescu este Maradona pentru el. Nici Paolo Rossi nici Maradona nu mai contează. Colțescu! Colțescu iese! Prin urmare, soarta e cu el… Nu avem ce dracului să-i facem… Atât de bine e înfipt acest neica nimeni al literaturii impuse pe dale, gresii și faianțe că nimeni nu i-ar face față (și nici spate) într-o dispută. E greu de ucis. Mâine-poimâine îl văd într-o emisiune cu Sabin Gherman în cadă, cu apa încălzită cu știuleți. Sincer, dacă nu trăia Dinescu și dacă nu se muta din Cetate în TVR și murea mai repede decât Mașa, Radu Paraschivescu devenea vocea Teleenciclopedia. N-ar fi exclus să devină și să vedem un multi-episod despre ĂLA NEGRU și Colțescu Alb cu vocea lui impecabilă. Sincer, a avut multe derapaje mustăcilă, iar în cei 5 ani în care am fost în silenzio-stampa literară am tot evitat să-i arat un cartonaș. Sunt mulți și multe ca el, care nu-și au locul nici pe sticlă și nici cu sub umbrela breslei de scriitori, dar ceilalți au o scuză. Ori sunt proști, iar asta se poate ierta ușor, ori sunt constrânși. Tovarășul Radu Paraschivescu nu e nici prost, nici constrâns. Are o singură mare calitate pe care eu nu o am, dar o regăsim la majoritatea polițiștilor, de pildă: ESTE RĂU. Ca să închei, țin să vă rog să treceți luna viitoare pe la Humanitas (bleah!) și să faceți abstracție de angajații ăia ogârjiți, care suportă salariul minim pe economie. O să apară titluri noi, pentru noi, căci se simțea și în literatura și presa din România nevoia unui Dan Ciotoi…
pula maiestuoasă a Î-ului din i 