Acest articol este un PAMFLET. Orice asemănare cu fapte reale, șovine, xenofobe, antisemite, revizioniste, reprezintă o mare tâmpenie și un abuz juridic. Totuși, adevărul doare, dar vindecă…
Vine primăvara pulii mele… S-a topit zăpada plină cu cesiu de la sateliţii meteorologici sovietici şi, dacă, pe câmpuri s-a iţit grâul ce va lua drumul Ungariei şi se va întoarce la noi de două mai scump (în cel mai fericit caz), prin oraşele Românicii s-a iţit căcatul de câine de apartament. Te scârbeşti de atâta căcăţiş câinesc.
Anul acesta câinii ghiftuiţi s-au căcat mai mult decât niciodată plus că s-a aliat cu căcatul din decembrie anul trecut. Nu ai cum să nu te pricopseşti cu un kil de căcat pe tălpi dacă mergi 100 de metri pe jos. Trebuie să zbori ca să scapi. Cum ţigările sunt scumpe rău, nu prea mai sunt chiştoace ca să avem două culturi răzleţe, aşa că domneşte singurel căcatul de hamham. 
Singura chestie mai urâtă decât câinii ăia roşii la cur sau murdari pe la bot ca nişte prepeliţe bete, e căcatul lor. Căcatul ăla de bobiţe (Macdonaldsul câinilor) pare o plastelină diavolească. Mi-e scârbă de priveliştea aia cu securista bătrână, fumătoare de Coloana, plictisită de Antena 3 şi de cele 2-3 apartamente pe care le are prin Bucale, care îşi scoate câinele ghiftuit la căcare. Scârbă mare… Câinele ăla pătimit iese din scara blocului de parcă e futut în cur (oricum, îl fute căcatul pe care îl ţine în maţ de 20 de ore) latră ca muia fiartă şi se pune pe căcat. Cacă şi fuge în casă la mâncat. Băga-mi-aş pula în el de patruped răpănos şi în stăpânii lui !
Sincer, aş împuşca în uretru toţi căcănarii bolnavi cu capul de la asociaţiile de câinăret şi pisicăret.
Oameni cu floci… Niciun animal nu e fericit în casă… Niciun animal nu e fericit cu hainele alea pe el. Parcă e Marius Lăcătuş cu vinarom pe pulă şi grund pe coaie… Băga-mi-aş laba în Pavlov ! Câinele şi pisicul trebuie să trăiască puţin şi LIBER, ca şi omul. Am crescut şi eu la viaţa mea câteva zeci de câini şi pisici. Mai toţi au murit prinşi în laţ, tăiaţi de sapă, otrăviţi, călcaţi de tren sau titiu, dar au dus-o ca haiducii lui coişpecai: n-au simţit lanţ pe gât, au mâncat tot gunoiul şi căcatul pe care l-au pofit, au prins şobolani şi şuiţe pe câmp, au lătrat la cine a vrut pula lor, s-au lins pe pulă la soare la plăcere, s-au bătut pe la căţăleală, au rămas încâlciţi, au muşcat ţigănet şi multe altele pe care nici ştiinţa nu le ştie încă. Au trăit liberi ca şi stăpânul lor, fără botniţă.
*Închin acest articol pe care îl va citi doar sereistul meu de dosar lui Baron, Sică, Rex, Azor, Linda, Albişoara, Pantera, Rexel, Bârsan, Ricky şi Ben (le-am dat foc în gluga de coceni ca boul şi era să dau şi foc la casă), Zambilica, găinii Coco (a murit pe ouă) Misică (s-a îmbătat tata şi n-a putut să-i mai spună Pisică şi aşa i-a rămas numele) şi tuturor orătăniilor pe care le-am chinuit cum am ştiut mai bine.
pula maiestuoasă a Î-ului din i 